De Cremene

Stâncă sunt, o stâncă ce arde
Jar nestins, ferecat
Văpaie-mpietrită, esenţă de flăcări
Luceafăr adânc îngropat
Puţini vor cunoaşte povestea din piatră
Ce-o spun pâraie ce curg
Şi-amnarul ce-aprinde iasca uscată
Născând un foc viu în amurg
De ani fără număr pe umeri ţin codrii
Iar tălpile mele-n străfund odihnesc
Ploaia mă spală, mă mângâie norii
Văd regi pierind şi alţii cum cresc
De-o seamă-s cu timpul, sunt cremene
De cremene, nestrămutat
Nici moartea nu-mi ştie'ncă numle
De cremne, neîndurat
Anii or trece, eu voi îndura
Din munte şi timp sunt făcut
Sub soare-arzător, sub gheaţa cea rece
În vântul ce zboară pierdut
Nimic nu mă schimbă-nafar' de uitare
Când paşii spre munte s-opresc
Dar singur rămas în a mea nemurire
'Nainte prin veacuri privesc