Noaptea Nimanui

Cade seara peste munţi
Unde nopţile se-ascund
În poieni necunoscute —
Arătări nemaivăzute
Stau la foc şi le ascult
Cum mă cheamă din adânc
Nu îmi pasă şi îngân
Jarul iute scăpărând
Printre flăcările-arzând
Nu e strigă, nici moroi
Nu e ştimă, nici strigoi;
Arătare cu ochi goi
Urlă peste munţi şi văi
Stau la foc şi o ascult
Cum mă cheamă din pământ
Nu îmi pasă, râd şi beau
Ce mă strigă n-am habar
Văd doar foc încins şi jar