Ploaia

Plouă discret, dacă nu chiar anost
Nici nu mai știi dacă are vreun rost
Să te frămânți sau să stai liniștit
Până ce totul se va fi sfârșit
Plouă mărunt, parcă și dinadins
N-ai nici un gând rătacit sau pretins
Care să-ți vină chiar și efemer
Ca picătura ce cade din cer
Ploaia, ploaia
Nevinovată ca un plâns
Ploaia, ploaia
E și-ntrebare, e și răspuns
Plouă meschin, parcă răutacios
Totul îți pare întors pe dos
Și într-un fel parcă așa și e
Dacă nimic nu-ți mai trebuie
Plouă în prezent, plouă și în lipsă
Ca-ntr-o finală Apocalipsă
În care, totuși, te simți mult prea mic
Și n-ai putere să faci mai nimic
Ploaia, ploaia
Nevinovată ca un plâns
Ploaia, ploaia
E și-ntrebare, e și răspuns