Povestiri din gară

Ploua ®ncet, stau ®n gara, ochii-i simt ca ma dor,
Gўnduri ramase de-aseara…, parfumul din coridor…
Povestea-i de-o pensie lunara.
Un ceas batea tot mai trist.
Stiam ca e ultima oara, absurdul din nou a ®nvins.
Ochii mei pe-o linie moarta rataceau
cautўnd clandestin trenuri ce nu sunt pe harta,
Linii ce-nseamna destin, trenuri ce pleaca, nu vin…
Si anii ce s-au scurs…
Doi tigani cўntau din vioara, cineva-mi oferea aspirine.
Toti vorbeau, rўzўnd ®ntr-o doara.
Eu voiam sa le spun despre tine, ma gўndeam numai la tine.
Povesteam de problema agrara.
Eu plўngeam, ei rўdeau. Ce ciudat!
Iar tiganii cўntau din vioara cўntecul lor preferat,
Cўntecul lor neuitat… si anii ce s-au scurs…
Trec tiganii, cўntecul lor ascult,
Sparg paharul, vreau sa te uЇt!